Aparent, orice lucru are un preţ. Chiar şi cele pe care nu le poţi cântări cu vreo unitate anume. Pentru a ajunge să-l plăteşti, însă, ai nevoie de două elemente: o dorinţă arzătoare şi… atâţia bani cât să nu-i poţi număra. Oamenii despre care vom vorbi le au pe amândouă. Plus o pasiune comună, extrem de bizară în ochii membrilor păturii de mijloc: plăcuţele auto. Analizăm, în cele ce urmează, universul celor mai scumpe numere de înmatriculare…
Cât te-ai aştepta să plătească cineva pentru o plăcuţă personalizată? Câteva mii de euro? Poate câteva zeci de mii? Avem şi cazuri de genul acesta; partea interesantă este că, în topul sumelor, ele se plasează… tocmai la coadă. Şi, pentru că te-am făcut curios, nu ne rămâne altceva de făcut decât să începem cu cei mai rispitori fii ai acestei lumi stranii: petroliştii Orientului Îndepărtat.
Emiratele Arabe Unite
Probabil, bănuieşti ce urmează. Să o confirmăm: 37 dintre cele mai scumpe 50 de plăcuţe de înmatriculare ale lumii sunt înregistrate în Abu Dhabi. Sincer, având în vedere că vorbim despre o ţară unde cel mai populat dintre emirate, Dubai, se laudă cu un parc auto format, în proporţie de 30%, din supercar-uri, statistica de mai sus n-ar trebui să ne mire. Apoi, însă, am dat peste cifra asta: 14.300.000. De dolari. Cheltuiţi pe un set de tăbliţe pe care scrie, simplu, “1”.
Individul care a stabilit acest record – ca idee, suma este îndeajuns de mare pentru achiziţionarea a cinci modele Bugatti Veyron Super Sport; din partea noastră, te poţi gândi la orice – se numeşte Saeed Khouri. Este om de afaceri (oare ce o vinde?) şi, la licitaţia unde a câştigat dreptul de utilizare a plăcuţelor, s-au mai strâns încă 10 milioane de dolari din acest gen de tranzacţii. Un adevărat sport naţional…
Sau chiar unul de familie: pe locul doi al acestui top îl regăsim pe vărul lui Saeed, Talal. A plătit 6,2 milioane de dolari pentru plăcuţele cu numărul cinci, dar este mai interesat de valoarea lor viitoare. “Numărul respectiv nu înseamnă nimic pentru mine. Îl voi păstra, iar, după moartea mea, va ajunge să fie din nou licitat şi, poate, va fi vândut pe o sumă şi mai mare”.
Plăcuţele au ajuns pe un Rolls-Royce Phantom, care valorează de 10 ori mai puţin decât ele; totuşi, şeful licitaţiilor din Emiratele Arabe Unite, Abdulla al Mannai, îi dă dreptate individului: plăcuţele personalizate au o rentabilitate anuală de circa 20%, fiind singurele “componente” auto a căror valoare creşte odată cu trecerea timpului.
Exemplele pot continua cu numerele “7” (4,6 milioane de dolari) şi “9” (4,19 milioane de dolari), dar, în principiu, treburile prin Abu Dhabi stau cam aşa: plăcuţele de la 1 la 10 sunt cele mai scumpe, apoi urmează un eşalon format din cifrele de la 11 la 99. Printre ele se strecoară şi aşa-numitele combinaţii valoroase, de genul 11, 111, 11111, 22222, 12345 şi aşa mai departe. Sau cele care respectă indicativul numeric al maşinii (de exemplu, 600 pentru un Mercedes-Benz S 600).
Cât despre explicaţia unei asemenea nebunii, avem convingerea participanţilor la aceste licitaţii: o maşină scumpă n-ar valora de fapt nimic, dacă nu ar avea plăcuţe de înmatriculare de “prestigiu”. Trecem la americani…
Statele Unite
Aici, discuţia trebuie separată pe două teme majore: plăcuţele de colecţie şi cele de uz curent. Primele sunt expuse în cadrul colecţiilor private (întocmai ca timbrele şi monedele) şi, deşi sunt foarte căutate, nu au preţ exagerat. Comparativ cu ce ai citit mai sus, cel puţin: cel mai scump obiect de acest gen – un număr de Alaska din 1921, unul dintre cele patru încă existente – s-a vândut într-o parcare din Maine cu 60.000 de dolari.
Pe locul doi se află un număr de înmatriculare din Mississippi, datat în 1913, vândut cu 50.000 de dolari, iar “bronzul” aparţine unei plăcuţe din acelaşi stat american, dar din 1912 (ciudat sau nu, s-au păstrat mai multe plăcuţe din 1912 decât cele din 1913). Aceasta a schimbat proprietarul după achitarea unei sume de 35.000 de dolari.
De partea cealaltă, tăbliţele de uz curent sunt mult mai scumpe, chiar dacă SUA se laudă cu înregistrarea a, atenţie, 9,7 milioane de plăcuţe personalizate. Un individ din Delaware, de exemplu, a fost de acord să achite, în 2008, 678.000 de dolari pentru a avea cifra “6”. Altul, un texan pe nume Tony Buzbee, a ţinut să-şi demonstreze calitatea de suporter înfocat plătind 112.000 de dolari pentru indicativul “12THMAN” (“Al 12-lea jucător” – aluzie la suportul fanilor din tribune). Dar să ştii că nici englezii nu se lasă mai prejoşi.
Marea Britanie
Dacă eşti un admirator al industriei tuning-ului, cu siguranţă ai auzit de Afzal Kahn. Patronul companiei Kahn Design, printre ai cărei clienţi se numără Justin Bieber şi Katie Price, a cumpărat, în ianuarie 2008, plăcuţa de înmatriculare cu mult râvnitul indicativ “F1”. Preţul? 440.625 de lire sterline, adică undeva spre 707.172 de dolari. Recent, omul a refuzat o ofertă de 6 (şase) milioane de lire sterline pentru respectivul indicativ (echivalentul a aproximativ 9,6 milioane de dolari), fapt care ne face să credem că afacerea îi merge destul de bine.
Interesant este că, la origine, plăcuţa nu are nici o legătură cu Formula 1: ea a fost eliberată tocmai în 1904, cu 46 de ani înaintea înfiinţării celei mai importante competiţii de motorsport. Apropo de “antichităţi”: pe locul doi în topul britanic se situează tăbliţa cu indicativul “S1”, care a aparţinut unui lord scoţian. Aceasta a fost achiziţionată pentru suma de 404.063 de lire sterline (circa 648.000 de dolari) şi, potrivit declaraţiilor proprietarului, a fost instalată pe un model… Skoda. Asta da aroganţă.
PS: Şi Roman Abramovich, celebrul patron al clubului de fotbal Chelsea, are o pasiune în acest sens: în 2006, a plătit aproape 500.000 de dolari pentru plăcuţa inscripţionată cu indicativul “VIP 1”. Să vedem ce fac chinezii…
China
Din nou, avem de-a face cu o situaţie aparte. Şi asta pentru că nebunia celor mai scumpe numere de înmatriculare din China este… susţinută de stat. Te lămurim imediat: în încercarea de a combate ambuteiajele şi poluarea, guvernul a ordonat marilor metropole să limiteze numărul de maşini de pe străzi. Iar acesta au venit, la început de 2011, cu o soluţie controversată: un sistem de raţionalizare a înregistrărilor auto, bazat pe un soi de loterie.
Pe scurt, cel care doreşte să înmatriculeze o maşină trebuie, mai întâi, să achite 2.000 de yuani (aproximativ 326 de dolari) pentru a-şi demonstra interesul. În schimbul acestei sume, primeşte accesul la un software care-i permite să liciteze online. După câteva runde de ofertare, guvernul creează un clasament al preţurilor şi, în funcţie de acesta, distribuie lotul de plăcuţe repartizat în luna respectivă.
Rezultatul? Majoritatea plăcuţelor au ajuns să coste mai mult decât maşinile înseşi. De pildă, au fost licitaţii unde plăcuţele s-au vândut chiar şi cu 90.000 de yuani (aproape 14.600 de dolari), în condiţiile în care cele mai ieftine maşini din China se vând cu 37.800 de yuani (circa 6.100 de dolari)!
Apoi, avem exemplul anului trecut, când cel mai mic preţ plătit, în martie, pentru o plăcuţă de înmatriculare din Shanghai a depăşit 9.000 de dolari. Iar asta îi afectează grav pe producătorii locali: Chery, Geely şi Great Wall, cu toţii specializaţi în modele ieftine, au înregistrat scăderi ale vânzărilor deoarece o plăcuţă de înmatriculare atât de scumpă devine atrăgătoare doar pentru cei bogaţi. Care, ai ghicit, vizează maşini premium, de producţie occidentală sau niponă.
Situaţia este atât de critică, încât, în Shanghai, peste 90% din automobilele recent înmatriculate aparţin producătorilor străini; pe de altă parte, nici măcar acestea nu sunt prea multe. În luna ianuarie a acestui an, de exemplu, s-au depus 1,4 de milioane de cereri pentru plăcuţe de înmatriculare; dintre acestea, doar 18.600 au fost onorate. Aşadar, doar 1,3% din aplicanţi au reuşit să-şi înregistreze vehiculele în circulaţie. În Hong Kong, în schimb, situaţia e mult mai bună…
Hong Kong
Aici, putem vorbi despre o adevărată afacere cu plăcuţe personalizate: din 2006, anul introducerii licitaţiilor pentru acest gen de capricii, şi până la începutul acestui an, cele 16.000 de tăbliţe vândute au adunat peste 31,6 de milioane de dolari în visteria statului.
Cele mai scumpe au fost “1 L0VE U” şi “CH”, ambele valorând aproximativ 131.000 de euro, în timp ce indicativele de genul “P0RSCHE” şi “FERRAR1” (combinaţiile nu trebuie să aibă mai mult de 8 caractere, iar literele O, Q şi I sunt scoase din uz pentru a nu crea confuzie cu cifrele 0 şi 1) au costat în jur de 90.100 de dolari.
Şi Hong Kong are un campion al celor mai scumpe numere de înmatriculare: un om de afaceri pe nume Pal Lai se laudă cu mai multe plăcuţe, cea mai recentă achiziţie fiind “W1SH U” (aceasta a costat vreo 6.400 de dolari). Celelalte indicative deţinute, “L0VE U”, “K1SS U”, “0NLY U” şi “M1SS U”, l-au costat, împreună, peste 90.000 de dolari. “N-am avut nici un motiv pentru care am început să colecţionez plăcuţe. Dar, după ce am început, nu m-am mai putut opri“, a declarat Lai. Un tip foarte romantic, fără îndoială.
Căutate sunt şi indicativele care fac aluzie la personajele sau filmele din cultura pop, aşa cum sunt, de exemplu, “STARWARS”, “BATMAN”, “AVATAR” şi “WALLE”. Cât despre pasiunea locuitorilor din Hong Kong pentru muzica bună, e suficient exemplul plăcuţei inscripţionate “BEATLES”: aceasta s-a vândut în schimbul sumei de 46.700 de dolari.
Concluzie
Bănuim ce întrebare te frământă, dar să ştii că nu există decât un răspuns sincer la ea: “Pentru că ei pot”. În mod cert, normalul din viaţa miliardarilor nu are nici o legătură cu normalul oamenilor de rând, de unde şi bizarul, uneori chiar tenta scandaloasă a raportului dintre produsul cumpărat şi preţul achitat.
Cele mai scumpe numere de înmatriculare fac parte, fără doar şi poate, din categoria “aroganţelor”. Cel puţin, judecând lucrurile din perspectiva unui om obişnuit; cu ochii unui miliardar, însă, vei vedea în indivizii de mai sus doar simpli colecţionari, investitori sau, de ce nu, persoane care au neapărat ceva de demonstrat.
Uite, de exemplu, Saeed Khouri, deţinătorul celor mai scumpe plăcuţe din lume: “Le-am cumpărat pentru că 1 este cel mai bun număr. Le-am cumpărat pentru că vreau să fiu cel mai bun din lume”. Fă primul miliard şi poate, POATE vei înţelege. Dacă nu pe Khouri, măcar pe ceilalţi.