Filippo Perini, directorul de design de la Lamborghini, ne-ar fi putut expedia în două cuvinte: „e frumos”. Sau trei: „e foarte frumos”. Dar când ai văzut tu ultima oară un designer atât de succint?
Unul căruia să nu-i placă să explice pe cât de detaliat, pe atât de încurcat, fiecare muchie, linie și suprafață a mașinii create de el. Și, în ciuda simplității aparente a designului lui Huracan, Filippo are destul de lucru. Ideea de bază este simplă: s-a urmărit crearea unui design curat dar „extrem” și, în același timp, aplicat pe o mașină care să poată fi folosită zi de zi.
Uitându-te la Huracan, nu e greu să confirmi atingerea celor două obiective: Huracan este în același timp o mașină pe care ochiul alunecă extrem de ușor dar, în același timp, una de pe care același ochi nu vrea să se dezlipească. Cât despre utilizarea cotidiană a lui Huracan, aici nu ne putem pronunța, deci va trebui să-i credem pe curând.
Un lucru pe care Filippo îl scoate în evidență este felul în care s-a încercat mascarea prizelor de aer pentru răcirea motorului și a transmisiei prin integrarea lor în designul mașinii.
Asta contravine un pic abordării obișnuite care spunea că o mașină sport (cu atât mai mult un supercar) se folosește de aceste prize de aer pentru a-și arăta intențiile. Huracan nu are nevoie de astfel de artificii, așa cum o demonstrează foarte clar și clipul de mai jos.