Obişnuim să-i privim ca pe nişte personaje care influenţează viitorul acestei planete, dar adevărul este că până şi şefii celor mai puternice state ale lumii (fie ei preşedinţi, cancelari sau chiar monarhi) depin de o mulţime de oameni pentru a-şi îndeplini atribuţiile. Printre ei, şi o mână de şoferi, aleşi pe sprânceană. Sarcina lor? Să învârtă volanele unor maşini cu totul şi cu totul speciale – limuzinele prezidenţiale.
Aşadar, din motive de securitate sau, pur şi simplu, fiindcă aşa dictează protocolul, liderii statelor se deplasează în interioarele confortabile – şi bine protejate – ale unor modele de lux mai mult sau mai puţin modificate. Cât priveşte alegerea mărcilor, aceasta este influenţată, de cele mai multe ori, de considerente cu tentă… patriotică.
Mai pe româneşte, dacă ţara respectivă posedă o industrie auto relevantă, preşedintele va opta pentru o maşină produsă de către un brand autohton.
Desigur, există şi excepţii. În plus, unii şefi de state au nevoie de o protecţie specială, astfel că ajung să călătorească în mijloace de transport care nu mai au nici o legătură cu modelele de serie. Dar să nu mai lungim vorba: avem de studiat, în cele ce urmează, limuzinele a cinci dintre cei mai importanţi oameni ai Terrei. Începând, bineînţeles, cu “Bestia” lui Barack Obama.
Preşedintele Statelor Unite
Rămasă singurul pol de putere după căderea Cortinei de Fier, Statele Unite s-a trezit, dintr-o dată, cu mai mulţi duşmani decât îşi propusese. Naţiune beligerantă prin definiţie, dar şi generatoare de tehnologii foarte avansate, Ţara celor Liberi este pe cât de invidiată, pe-atât de criticată în toate colţurile de lume, iar asta nu face altceva decât să crească riscul unui atentat la adresa Preşedintelui.
Ţinând cont şi de precedentele asasinate (sau tentative de asasinat), înteprinse chiar de cetăţenii americani, Serviciile Secrete au pus la dispoziţia fiecărui şef de stat nou investit o serie de vehicule cu totul deosebite, de fiecare dată mai puternice şi mai intens blindate decât cele de dinaintea lor. Ai observat bine: am spus vehicule, nu limuzine. Şi asta pentru că, în cazul maşinii oficiale a lui Barack Obama, limuzina este, de fapt, o… camionetă.
Cu excepţia baschetbaliştilor şi, în general, a oamenilor înalţi şi foarte înalţi, oricine se va apropia de “Bestie” va constata că se află cu centimetri buni sub nivelul plafonului. Explicaţia e simplă: sub “coaja” de 5,5 metri lungime, se află platforma tehnică a unei utilitare heavy-duty. “Poate că seamănă cu un Cadillac, dar foarte puţine lucruri din maşina asta sunt de origine Cadillac”, spune un agent de securitate. “Până şi logo-urile de pe capotă şi portbagaj au fost mărite, iar Bestia se conduce aşa cum te-ai aştepta: ca o camionetă”.
De conceput, a fost concepută de specialiştii unei divizii speciale General Motors, care, după ce au primit undă verde pentru producţie, au mai fabricat încă 11 modele identice. Fiecare dintre ele a costat aproape 1,5 milioane de dolari şi, în cei aproape patru ani de activitate, nu s-a raportat nici un incident mecanic major. Inclusiv celebra întâmplare din martie, când limuzina a rămas imobilizată din cauza, se spunea, alimentării cu combustibilul greşit (benzină, în loc de motorină), are iz de legendă urbană: “Bestia” este propulsată de un “benzinar” V8, nu un motor diesel.
Aceasta este o veste bună, căci, în trecut, fiabilitatea limuzinelor era dezastruoasă: din cauza greutăţii imense, mult peste cea maximum admisă de maşinile originale, transmisiile cedau într-o veselie, iar frânele nu rezistau mai mult de… două călătorii! “Maşinile erau înspăimântătoare la condus, şi încă şi mai dificil de oprit”, spune un alt agent.
Acum, graţie şasiului şi componentelor de camion, limuzina Preşedintelui nu mai are nici o problemă. Chiar dacă cântăreşte vreo 6,8 tone. Şi consumă, în medie 63,6 litri/100 km. Mare parte din această masă este atribuită, bineînţeles, cuirasei de oţel, aluminiu, titan şi materiale ceramice, care atinge, la nivelul uşilor, 20 cm grosime (geamurile, de asemenea blindate, au aproape 13 cm grosime).
De fapt, uşile “Bestiei” sunt atât de grele, încât se spune că nu pot fi deschise din interior. Cât despre protecţie, în afara gloanţelor de calibru uşor şi greu, precum şi a grenadelor, rachetelor şi explozibililor de putere mică şi medie, maşina este imună inclusiv la atacurile cu arme chimice.
Până şi rezervorul de combustibil rezistă în faţa unui asalt cu arme de calibru mic (în afara blindajului, el este protejat de o spumă specială), iar, în caz de incendiu, se declanşează un sistem automat de stingere. Anvelopele, ranforsate cu Kevlar, sunt cel puţin la fel de dificil de distrus, astfel că, dacă atentatul nu reuşeşte din prima, şansele ulterioare sunt virtual nule. Mai ales că, în portbagajul “Bestiei”, odihnesc multe, multe arme…
Desigur, la nevoie, limuzina lui Obama se transformă fie într-un spital ambulant (trusa medicală include până şi recipiente cu sânge din grupa Preşedintelui), fie într-un centru de comandă mobil (cel mai puternic om din lume are la dispoziţie un telefon criptat şi un sistem video, prin intermediul cărora poate discuta cu oficialii din Camera Situaţiilor de Criză, ambasadorii din întreaga lume sau şefii Pentagonului). Total diferit de Ford-ul Escape Hybrid, condus de Obama înainte să ajungă la Casa Albă, nu?
Preşedintele Rusiei
Povestea maşinii oficiale a lui Vladimir Putin s-a complicat brusc, în momentul în care numărul 1 al Rusiei s-a decis să renunţe la limuzina de fabricaţie occidentală – un Mercedes S-Klasse blindat –, în favoarea uneia de producţie autohtonă. Acuma: dăm timpul înapoi şi ne amintim de arhaicele ZiL-uri 4112, în care erau plimbaţi şefii regimului sovietic; ei bine, deşi producţia uriaşelor sedanuri cu motoare V8 de 7,7 litri (400 CP) încetase cu mult înainte de anunţul lui Putin, oficialii mărcii moscovite au decis să se prezinte cu o variantă modernizată a acelei maşini.
Proiectul a debutat cu surle şi trâmbiţe, Mikhail Sattarov, directorul secţiei de dezvoltare a modelelor speciale ZiL, fiind foarte încrezător în şansele de succes. “Este o maşină rusesască, cu motor rusesc. Are câteva dotări preluate de la vechile limuzine, dar şi un aspect proaspăt. Când o vezi, nu-ţi aminteşte de un ZiL vechi şi nici de un Mercedes. Totodată, credem că arată mai bine decât Cadillac-ul lui Obama, care seamănă cu un submbarin înspăimântător”, spunea Sattarov cu mândrie.
Ei bine, în ciuda îmbunătăţirilor aduse – limuzina de 3,5 tone (fără blindaj) etala un exterior cu ornamente şi jante cromate, un habitaclu cu tapiţerie din piele, monitoare TV şi sistem video cu circuit închis, plus un motor îmbunătăţit, capabil să consume doar 26,5 litri/100 km (64 litri/100 km în trecut) –, ZiL 4112P nu l-a impresionat pe Putin. Nu se ştie exact de ce (dacă priveşti, totuşi, maşina, îţi poţi face o idee), dar cert este că a vrut altceva. Iar, din acel moment, cursa pentru Kremlin s-a înteţit serios.
Da, s-a înteţit, nu a început. Startul avusese loc mult mai devreme, în mandatul de preşedinte a lui Dimitri Medvedev. Anticipând parcă eşecul lui ZiL, studioul de design Slava Saakyan (înfiinţat de artistul cu acelaşi nume, cândva angajat al fabricantului rus) a prezentat un prototip computerizat în toamna anului 2010, cu doi ani înainte ca Putin să refuze facelift-ul lui ZiL 4112. Arătând ca o încrucişare bizară între un Rolls-Royce Phantom şi maşina Cruellei de Vil, monstruosul sedan a creat o impresie mai bună decât arhaicul său predecesor, dar totuşi insuficientă pentru a trezi interesul “Ţarului”. Fapt care a lăsat o portiţă deschisă pentru… GAZ şi Marussia.
Primul a hotărât să investească nu mai puţin de patru miliarde de ruble (aproximativ 125 de milioane de dolari) într-un model bazat pe tehnica lui Audi A8, a cărui dată de finalizare este o oarecare zi din 2014. Marussia, în schimb, a organizat… un concurs. Un concurs de design, evident: nu mai puţin de 120 de propuneri au fost depuse (vezi galeria foto), câştigător fiind declarat, chiar în vara acesui an, conceptul lui Yaroslav Yakovlev şi Bernd Weel.
Motto-ul proiectului a fost “putere şi autoritate”, în mod cert două cuvinte pe gustul lui Putin; cât de mult va rezona Preşedintele Rusiei cu alura impozantă a limuzinei, rămâne de văzut. Oricum, un lucru e cert: maşina, al cărei prim prototip ar trebui să vadă lumina zilei în 2015, arată mai bine decât ce şi-a imaginat Slava Saakyan.
Ce se va întâmpla dacă Putin le va refuza pe amândouă? În acest caz, mai rămâne de varianta lui ArmorTech. Compania, care s-a afirmat prin realizarea unei limuzine pe baza lui Bentley Mulsanne, îşi propune să câştige proiectul “Noul ZiL” cu un sedan bazat pe arhitectura tehnică a unui model de lux european (se zvoneşte că e vorba despre Mercedes S-Klasse). Sunt planificate două versiuni de ampatament, cea lungă urmând a acomoda un interior pentru şase persoane.
Evident, designul va fi în cel mai pur stil rusesc, însă nu ştim cât de bine se va împăca şeful de la Kremlin cu ideea că schimbă un S-Klasse cu… un alt fel de S-Klasse.
Preşedintele Franţei
Aparent, Francois Hollande nu este foarte interesat de securitatea personală. Doar aparent: în mod cert, liderul partidei socialiste este bine supravegheat de personalul specializat. Doar maşina este de-a dreptul modestă, în comparaţie cu a celorlalţi şefi de (mari) state: un biet Citroen D5 hybrid, uşor modificat.
Când spunem “uşor modificat”, nu ne referim la vreun blindaj secret sau un motor foarte puternic (deşi, la cei 200 CP, puterea este adecvată). Nu – cea mai vizibilă diferenţă dintre hatchback-ul lui Hollande şi un DS5 hybrid obişnuit este uriaşa trapă decupată în plafon, ce-i permite Preşedintelui Franţei să-şi salute simpatizanţii.
Evident, maşina a atras numeroase critici din partea pasionaţilor, care o acuză că nu este la fel de atrăgătoare precum C6-le lui Jacques Chirac; în plus, e foarte departe de eleganţa Citroen-ului DS – limuzina oficială a lui Charles de Gaulle (între noi fie vorba, nici o altă maşină franceză, actuală sau din trecut, nu se poate măsura cu designul lui DS). Răspunsul responsabilului de proiect? “Este o maşină normală, pentru un preşedinte normal”. C’est la vie…
Cancelarul Germaniei
Cu atâţia constructori germani specializaţi în modele de lux, cineva ar putea bănui că Angela Merkel a avut de făcut o alegere dificilă. Nimic mai fals: cancelarul Bundesrepublik Deutschland nu a vrut să supere pe nimeni, astfel că, de-a lungul mandatelor, a putut fi văzută călătorind pe banchetele limuzinelor Mercedes, Audi, BMW şi chiar Volkswagen (Phaeton). Doar preşedintele Germaniei, Joachim Gauck, pare să prefere serviciile unui S 600 blindat.
Important este că Merkel nu se încurcă când vine vorba de securitatea personală: toate maşinile sunt dotate cu cele mai moderne mijloace de protecţie, de la blindaj pentru caroserie, geamuri şi roţi până la sistem de stingere a incendiilor şi rezervă independentă de oxigen. Îi sugerăm şi ceva împotriva interceptărilor telefonice…
Regina Marii Britanii
De-a lungul celor 61 de ani de domnie, grajdurile Majestăţii Sale – serios, grajdurile – au fost gazdele multor vehicule speciale. Şi încă sunt. Uite, de exemplu, modelul Rolls-Royce Phantom VI din 1977, cu plafon înălţat pentru îmbunătăţirea vizibilităţii, prezentat cu ocazia Jubileului de Argint (25 de ani de la înscăunare). Sau limuzina Daimler DS420, utilizată de Regina Mamă până la decesul acesteia.
Mai merită menţionate modelele Range Rover pentru parade, Bentley-ul Turbo R al Prinţului Charles, Bentley-ul Mulsanne şi Jaguar-ul XJ pentru vizitele neoficiale ale Reginei şi Bentley-ul Flying Spur al Prinţesei Anne, singura fată a monarhului britanic. Nici una dintre acestea, însă, nu merită menţionate în aceeaşi frază cu giganticul Bentley State Limousine – limuzina înmânată Elisabetei a II-a cu ocazia Jubileului de Aur.
Aşadar, în vara lui 2002, când s-au aniversat 50 de ani de la înscăunarea Reginei, Majestatea Sa a întreprins prima călătorie la bordul sedanului de 6,22 metri lungime, doi metri lăţime şi 1,77 metri înălţime (ampatament: 3,84 metri). Construit pe platforma tehnică a lui Bentley Arnage R (motorul V8 bi-turbo, de 6,75 litri cilindree, dezvoltă 400 CP), vehiculul este mai masiv chiar şi decât un Rolls-Royce Phantom Extended Wheelbase; totuşi, nu te gândi că îl lasă melcii la barieră: viteza maximă este de 210 km/h.
Bineînţeles, caroseria şi geamurile oferă protecţie împotriva a tot soiul de proiectile, iar cabina poate fi izolată în cazul unui atac cu gaze. Şi, pentru că vorbim despre limuzina oficială a Reginei, locul “B”-ului zburător, caracteristic mărcii Bentley, este luat de o statuetă personalizată atunci când Elisabeta se află înăuntru (potrivit Wikipedia, există două asemenea sculpturi: una îl înfăţişează pe Sfântul Gheorghe ucigând dragonul, cealaltă un leu ridicat pe picioarele din spate). Elementar…
Bonus: Papamobilul
Papa Francis este, fără îndoială, cel mai modest şef al Bisericii Catolice pe care l-am văzut vreodată, cel puţin când vine vorba de maşini: Sfinţia Sa a acceptat bucuros cadoul părintelui Renzo Zocca, un Renault 4 din 1984 cu peste 300.000 km la bord. Şi nu a uitat să le amintească şi celorlalţi oficiali de la Vatican că e vremea să renunţe la maşinile scumpe în favoarea unor transportoare mai ieftine.
Dar, bineînţeles, situaţia nu s-a prezentat tot timpul aşa. Atât Ioan Paul al II-lea, cât şi Benedict al XVI-lea au fost plimbaţi de colo-colo cu aşa-numitele “Papamobile” – modele tot-teren Mercedes-Benz (G-Klasse şi M-Klasse) amplu modificate. Iar, înaintea lor, papii au călătorit în limuzine ultraluxoase, printre care celebrul Mercedes 600 Pullman şi S 500 Landaulet LWB.
În privinţa Papamobilelor, prezenţa lor a devenit obligatorie în 1981, după atentatul de pe 13 mai din piaţa Sfântul Petru. Atunci, Ioan Paul al II-lea a fost împuşcat de patru ori de către un asasin turc. Fostul Suveran Pontif a scăpat, dar supuşii n-au mai vrut să-şi asume riscuri: din acel moment, cupola de plexiglas blindat a devenit principalul simbol al mobilităţii papale.
Că a fost vorba despre G-Klasse sau M-Klasse, regula a fost mereu aceeaşi: confortul şi securitatea Sfinţiei Sale trebuia să se situeze la cele mai înalte cote. În consecinţă, “acvariul” beneficia de un sistem de climatizare foarte performant, ce menţinea nu doar temperatura ideală, ci şi o anumită umiditate. Apoi, în caz de urgenţă, sistemul respirator al Episcopului Romei putea fi susţinut de o sursă de oxigen separată.
Şi vizibilitatea a beneficiat de o atenţie specială: pentru a fi obervat cât mai bine de enoriaşi, Papa era învăluit de lumina blândă a unor spoturi luminoase, strategic poziţionate în cabină. Iar jilţul, tapiţat cu piele şi finisat cu ornamente aurite, era montat pe un podium înalt de 40 cm.
Trecerea de la modelul G-Klasse la mai modernul şi mai elegantul M-Klasse s-a petrecut în 2002, SUV-ul cu motor V8 de 4,3 litri şi 272 CP fiind utilizat şi de efemerul Benedict al XVI-lea. Se spune că acesta (vehiculul, nu Papa) era capabil să ruleze cu aproape 260 km/h – cu mult peste “viteza de croazieră” (estimată la 10 km/h). Din păcate, nimeni n-a probat vreodată teoria. Deşi ceva ne spune că pe simpaticul Francis nu l-ar deranja…
Concluzie
La aşa oameni, aşa maşini: şefii de state au avut şi vor avea mereu nevoie de mijloace de transport speciale, gata să le asigure securitatea personală sau, după caz, să-i scoată în evidenţă. Cât priveşte rata de succes a limuzinelor prezidenţiale, aceasta diferă de la caz la caz: Obama şi-a găsit fericirea cu o limo-camionetă fiabilă, Putin încă şi-o caută, Hollande şi-a asigurat imaginea de om al poporului, Merkel este indiferentă (sau, mă rog, imparţială), iar Regina Elisabeta îşi păstrează conservatorismul neatins.
Iar Papa? Ei bine, Sfinţia Sa se poate lăsa condus în orice automobil: în definitiv, e mâna dreaptă a Domnului…