Vom începe, din păcate, cu nişte cifre sumbre. Chiar mai sumbre decât ne-am fi aşteptat: inclusiv în ţările dezvoltate, sutele de mii de incidente rutiere se soldează cu decesul a mii de copii. Doar în SUA, accidentele provoacă moartea a peste 1.200 de copii în fiecare an, iar, în Uniunea Europeană, sunt consemnate, zilnic, cel puţin două decese în rândurile bebeluşilor de până într-un an. Ca atare, siguranţa copilului în maşină capătă o importanţă capitală.
Se pot enumera o mulţime de factori care contribuie la formarea acestor statistici negre, dar pe noi ne interesează acum cel referitor la asigurarea condiţiilor de şedere în habitaclu. Mai exact, scaunele de copii. Care, în covârşitoarea majoritate a cazurilor, sunt prost alese şi incorect instalate.
Cât de gravă este situaţia? Luăm, din nou, exemplul unor ţări unde se presupune că protecţia copilului se află la cele mai înalte cote: SUA, Marea Britanie şi Australia. În prima, aproximativ 75% dintre scaunele dedicate copiilor nu sunt montate cum trebuie, în timp ce celelalte două se “laudă” cu procente de 66% şi, respectiv, peste 80%. Asta în condiţiile în care, în funcţie de tip, scaunul de copil poate diminua chiar şi cu 75% riscul ca micuţul să-şi găsească sfârşitul într-un accident de rutier.
Aşadar, ce e de făcut? În primul rând, să conduci preventiv. În al doilea rând, să parcurgi sfaturile din paragrafele următoare, utile pentru momentele în care ceilalţi participanţi la trafic nu o fac. Momente, între noi fie vorba, destul de frecvente. Totuşi, nu vom începe enumerarea lor până când nu vom lămuri problema clasificării scaunelor. Care, pe meleagurile noastre, se supune următorului sistem de grupe:
- Grupa 0 – pentru nou-născut de până în 9 luni, a cărui greutate nu depăşeşte 10 kg
- Grupa 0+ – pentru pentru nou-născut de până într-un an, a cărui greutate nu depăşeşte 13 kg
- Grupa 1 – pentru copii cu vârste de la 6 luni la 4 ani şi greutăţi de 9 până la 18 kg
- Grupa 2 – pentru copii cu vârste de la 3 la 8 ani şi greutăţi de 15 până la 25 kg
- Grupa 3 – pentru copii cu vârste de la 6 la 12 ani şi greutăţi de 22 până la 36 kg
De asemenea, există şi aşa numitele scaune combinate, clasificate în următoarele grupe:
- Grupa 0+/1 – pentru copil de până la 4 ani şi greutate de până la 18 kg
- Grupa 1/2/3 – pentru copii cu vârste de la un an la 12 ani şi greutăţi de 13 până la 36 kg
- Grupa 2/3 – pentru copii cu vârste de la 4 ani la 12 ani şi greutăţi de 15 până la 36 kg
Acum, să vedem ce e de făcut înainte să porneşti la drum:
1) Verifică istoricul scaunului
2) Citeşte manualul cu instrucţiuni
3) Montează scaunul pe banchetă
4) Asigură fixarea corectă a scaunului
5) Utilizează scaunul auto pentru copii în maşină, nu în casă
6) Aşează scaunul în poziţia corectă
7) Verifică poziţia şi tensiunea centurilor
8) Îmbracă corect copilul
9) Securizează obiectele din maşină
10) Alege un scaun combinat
Să le luăm pe rând.
1) Verifică istoricul scaunului
În cazul în care te-ai hotărât să cumperi un scaun de copil second-hand, verifică-i, întotdeauna, istoricul. Asigură-te că nu a fost implicat într-un accident rutier şi că nu este prea vechi (majoritatea organizaţiilor preocupate de siguranţa copiilor recomandă o vechime de maximum 6 ani); totodată, inspectează amănunţit fiecare componentă, în vederea depistării defectelor.
Scaunul nu trebuie să prezinte crăpături, îndoituri, uzuri excesive ale componentelor (în special ale centurilor), închizători defecte şi înştiinţări de rechemări la uzina firmei producătoare. De asemenea, nu trebuie să aibă componente lipsă şi e musai să fie însoţit de un manual de utilizare. Eventual, caută să afli dacă este sau nu atestat de instituţiile al căror obiect de activitate este siguranţa pasagerilor.
2) Citeşte manualul cu instrucţiuni
Indiferent dacă te orientezi către un scaun de copil nou sau unul second-hand, acesta trebuie să aibă, obligatoriu, un set de instrucţiuni. Primul pas greşit – şi unul dintre cele mai importante – pe care le face cineva atunci când cumpără un asemenea obiect este instalarea “după ureche”.
Întotdeauna asigură-te că greutatea copilului poate fi suportată de scaun şi că unghiurile de ajustare, menţionate în manual, sunt respectate (în general, înclinarea scaunului trebuie făcută de aşa manieră încât, în cazul unui impact, capul copilului să nu basculeze brusc în faţă).
3) Montează scaunul pe banchetă
Nici un copil cu vârsta mai mică de 14 ani nu are ce căuta pe scaunul din dreapta şoferului. Cel sigur loc este pe banchetă, departe de airbag-urile care îl pot răni mortal (mai ales în cazul scaunelor cu orientare opusă direcţiei de mers). Dacă maşina are doar un rând de scaune, dezactivează airbag-ul pasagerului din dreapta înainte să montezi scaunul de copil.
Încă ceva: scaunul de copil trebuie instalat pe centrul banchetei; astfel, vei diminua considerabil riscul accidentării în caz de impact lateral.
4) Asigură fixarea corectă a scaunului
La montarea scaunului în maşină, asigură-te că acesta este fixat perfect – atât în ceea ce ce priveşte poziţionarea vizavi de banchetă, cât şi în privinţa deplasării minime pe axa orizontală (în momentul în care îl zgâlţâi, scaunul nu trebuie să mişte mai mult de doi centimetri în stânga sau în dreapta).
Apoi, dacă unghiul spătarului banchetei poate fi ajustat, acesta nu trebuie să aibă o înclinare mai mare de 45 de grade. Orice ar fi, capul copilului trebuie să stea la cel mult şase centimetri de marginea scaunului său.
5) Utilizează scaunul auto pentru copii în maşină, nu în casă
Scaunul nu trebuie utilizat pe post de leagăn. El nu poate fi fixat cum trebuie pe diversele piese de mobilier, astfel că se poate răsturna sau cădea pe podea. Iar, dacă se întâmplă ca micuţul tău să se afle înăuntru, lucrurile pot căpăta o tentă extrem de gravă.
De asemenea, în maşină, nu utiliza scaunul pentru bebeluşi pe distanţe mari. Acesta limitează mişcarea corpului, importantă pentru dezvoltarea simţurilor motorii şi senzoriale. Există studii care merg şi mai departe, atrăgând atenţia asupra cantităţii prea mici de oxigen care intră în plămânii copilului, teşirii capului în zona inferioară şi chiar apariţiei bolilor gastrointestinale cronice.
6) Aşează scaunul în poziţia corectă
Ştim că zâmbetul unui copil este cel mai preţios lucru din lume, dar trebuie să rezişti tentaţiei de a aşeza scaunul cu faţa spre direcţia de mers. Până când împlineşte doi ani, cel puţin (vârstă recomandată de Academia Americană de Pediatrie; aceasta poate fi combătută doar de limita maximă de greutate şi înălţime, menţionată de producătorul scaunului).
Ca idee, orientarea scaunului în direcţia opusă sensului de mers are potenţialul de a diminua şansele unui accident mortal cu până la 75%…
7) Verifică poziţia şi tensiunea centurilor
După aşezarea copilului în scaun, este important să verifici cât de bine este acesta aşezat. Centurile, de exemplu, trebuie strânse de aşa natură încât să permită introducerea unui deget între corp şi centură. Chiar dacă copilul se plânge, nu ceda tentaţiei de a slăbi centura – rezultatul poate fi fatal în cazul unei coliziuni.
Totodată, chingile nu au voie să fie răsucite, iar clema de la nivelul pieptului trebuie aliniată la nivelul subraţelor. În cazul copiilor de peste opt ani, aceştia utilizează aşa numitele scaune înălţătoare, care prezintă atât o centură pentru talie, cât şi una pentru corp (există şi scaune cu centuri doar pentru talie, dar nu sunt indicate).
Fixarea centurilor la scaunele înălţătoare se face în aşa fel încât cea de la nivelul taliei să securizeze zona şoldurilor, iar cea pentru corp să traverseze mijlocul pieptului. De asemenea, e important ca scaunele să prezinte fie tetiere, fie o zonă de protecţie a capului integrată.
În cazul în care copilul atinge o înălţime şi/sau greutate care să-i permită să utilizeze centura de siguranţă a vehiculului (peste 1,5 metri, peste 36 kg), atunci e musai să te asiguri că stă confortabil pe banchetă (genunchii, de exemplu, stau îndoiţi lejer deasupra marginii banchetei) şi că centura este corect montată. Din când în când, aruncă un ochi la copil: năzdrăvanii mai au obiceiul să treacă centura pe sub mână sau pe după spate.
8) Îmbracă corect copilul
Ştim că, în timpul anotimpului rece, oricine ar avea tentaţia să înfofolească copilul; totuşi, eficienţa centurilor poate fi diminuată de hainele groase. Dacă este frig afară, îmbracă micuţul în haine lejere, fixează-l în scaun, apoi, dacă este cazul, definitivează operaţiunea de asigurare a confortului termic cu o pătură. Hainele groase sunt pentru plimbările cu căruciorul.
Tip: pentru a împiedica dezvoltarea unui corp cu umerii căzuţi, plasează câte un prosop rulat de-a lungul copilului.
9) Securizează obiectele din maşină
Este important să nu ai obiecte în maşină care pot răni copilul. Mici sau mari, acestea pot deveni adevărate arme, cu potenţial fatal în caz de accident. Chiar şi o sticlă cu apă sau o umbrelă poate provoca o nenorocire.
10) Alege un scaun combinat
În cazul în care bugetul primează, poţi merge pe mâna unui scaun combinat. Cele destinate instalării cu faţa opusă sensului de mers acceptă, în general, copii de până la 18 kg greutate; celelalte, copii de până la 36 kg greutate. Singurele impedimente sunt greutatea destul de mare şi, implicit, dificultatea la transport şi instalare; totuşi, sunt economice fiindcă nu te obligă să cumperi, mai întâi, un scaun pentru bebeluşi.
În rest, impun reguli de bun-simţ, de la verificarea mărimii potrivite până la montarea la un unghi potrivit (valabil atât în cazul deplasării cu faţa la sensul de mers, cât şi pentru “mersul cu spatele”).
Important! Scaunele combinate pot oferi mai multe sisteme pentru fixarea copilului: centuri cu prindere în cinci puncte, scuturi-tavă sau scuturi în formă de T. Ultimele două nu sunt recomandate bebeluşilor de până la 10 kg (sau mai mici de un an), deoarece le pot acoperi feţele sau îi pot răni în zona pieptului.
Siguranţa copilului – este unicul aspect care contează, de la prima călătorie cu maşina. Din fericire, există nenumărate sisteme de securizare a integrităţii corporale, dedicate tuturor categoriilor de vârstă; din păcate, există foarte multe cazuri în care instalarea se face greşit, iar, de aici şi până la următoarea nenorocire, nu mai e decât un pas.
Statisticile sunt sumbre, dar, respectând cele 10 sfaturi de mai sus, nu vei face parte din ele. Şi, totodată, vei fi satisfăcut(ă) că, în ceea ce te priveşte, ai făcut tot posibilul să maximizezi siguranţa copilului în maşină.
Update 23/10/2013 – Sistemul ISOFIX
Nu l-am menţionat în articol, dar este de la sine înţeles: sistemul ISOFIX este “sfânt”. Obligatoriu pe maşinile produse şi vândute în SUA din septembrie 2002, iar pe cele europene din februarie 2011, ISOFIX este un standard de fixare al scaunelor auto pentru copii dezvoltat, în 1997, de Volkswagen şi Britax Roemer. Ulterior, Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) a iniţiat dezvoltarea unui sistem universal acceptat, adoptat de tot mai mulţi producători auto.
Cunoscut în Statele Unite drept LATCH (Lower Anchors and Tethers for Children) şi în Canada drept UAS (Universal Attachement System), ISOFIX este dedicat scaunelor pentru copii din grupele europene 0, 0+ şi 1 (pentru grupele 2 şi 3 a fost dezvoltat un concept similar, botezat ISOFIT), având două elemente principale: o bară cu puncte de ancorare, montată între şezutul şi spătarul banchetei maşinii, şi un sistem de prindere cu cârlige speciale.
Pe lângă acestea, există un al treilea punct de fixare, care poate fi de tip universal (acesta presupune fixarea scaunului de copii în partea superioară, cu ajutorul unor bretele; punctele de ancorare pot fi ataşate spătarului banchetei, raftului ori podelei portbagajului) sau semi-universal (al treilea punct este, de fapt, unul de sprijin, asigurat de un picior special ce face conexiunea între marginea inferioară a scaunului de copil şi podea).
Mai există şi versiuni specifice anumitor vehicule, care trebuie aprobate în vederea comercializării: indiferent de alegere, însă, rezultatul este acelaşi: prin sistemul ISOFIX, scaunul de copil face corp comun cu bancheta (şi, practic, cu maşina însăşi), reacţionând, în caz de impact, ca un scaun auto obişnuit.
Cu alte cuvinte, copilul va resimţi un şoc considerabil mai mic decât în cazul unui scaun fixat cu ajutorul centurii de siguranţă, aspect confirmat inclusiv de agenţiile însărcinate cu studiul securităţii pasagerilor. În plus, un scaun ISOFIX este mai uşor de instalat, iar operaţiunea este mai puţin supusă erorilor (dacă, în cazul celor fixate cu centura de siguranţă, rata de eroare la montare depăşeşte 70%, la scaunele ISOFIX aceasta scade până la… 4%).
Aşadar, dacă ai (sau urmează să ai) un copil şi, în acelaşi timp, eşti în căutarea unei maşini noi, nu uita să întrebi de sistemul ISOFIX. Iar, dacă maşina nu a fost dotată din start cu această tehnologie de ancorare, nu te descuraja: foarte probabil, există soluţii aftermarket. Altfel spus, recurge la fixarea scaunului cu ajutorul centurii de siguranţă doar după ce ai eliminat toate şansele de a avea un sistem ISOFIX.
P.S.: Un scaun care se fixează bine este ideal, dar şi mai bun este scaunul care oferă copilului tău o protecţie maximă. Ca atare, încearcă să găseşti un produs care oferă protecţie şi în alte situaţii decât cea clasică, a impactului frontal. De exemplu, producătorul Concord oferă un tip de scaun cu scut dublu stratificat, ce protejează copilul de efectele unui impact din lateral. E adevărat, asemenea articole ajung la aproape 500 de euro, dar, când vine vorba de siguranţa copilului tău, ştii prea bine că nu există răspuns la întrebarea “Ce preţ are?”.